Publicatii



Ajută-mă îngere să pot crea
fără a schimonosi pe cel văzute și nevăzute,
și fără să-mi pese de cei care
îi aplaudă pe saltimbancii de ocazie,
rătăciți din întâmplare prin lumea artelor,
atunci când se întrec în tumbe și salturi caraghioase
și fără de rușine îți rânjesc, batjocorindu-te.
Și mai ales dă-mi ajutor
Să pot crea la rândul meu fără-ngâmfare.


Ferește-mă îngere
de gândul rău și-nșelător
care mă poate duce la pierzanie
atunci când uit dreapta măsură
a lucrurilor bine așezate și îndreptățite
care prin osteneala celor ce s-au învățat
cu tine deasupra lor
a devenit lege și măsură
și-acum ne-nvață și pe noi
cei care-am căutat cu-nfrigurare
lumina ta izbăvitoare
și calea ta deschisă.


Alungă-mă îngere departe
de locuința ta curată
dacă-am pierdut cumva, pe drum, îndemnul
ce l-am primit din tinerețe
și am făgăduit atunci să nu renunț
la prima încercare
care m-ar fi-ndemnat să mă-ndoiesc de tine,
de măiestria ta atotcuprinzătoare
ori de înțelepciunea ta
atoateiertătoare.


Neostoit,
ca-ntotdeauna,
îndură-te, îngere, mereu
de mâna și de ochiul meu
care privește lumea cu nesaț
și-o tălmăcește-n pagini prinse în privaze,
ca laudă fără tăgadă
să-aducă celor încă necreate,
asemenea ca și celor create



precum ar fi, de-o pildă,
sublimele garoafe așezate-n glastre
ademenite în culori
redate-n cinstea ta
fără sperjur.


Și mai îndură-te îngere din nou,
măcar încă o dată
și spune-mi
cine-ar putea să facă pentru mine
mai mult decât faci tu
din umbra ta cea luminoasă,
și-apoi primește rugămintea pictorului tău,
dispus să lupte spre-a te mulțumi
acum, la ceas de noapte,
la fel ca și întotdeauna,
așa cum socotești că e mai bine.


Iar în sfârșit,
la fel ca la-nceput,
îngăduie-mi să-ți mulțumesc
cu glas puternic,
așa precum cândva
făuritorul celei dintâi icoane
ce-a zugrăvit obrazul Maicii noastre,
așa cum am știut și eu mai bine
și cum m-am priceput
și m-am învrednicit
de tine.




Ion  Lazăr
(gerar, 2009)